Ţurcanu, această Mărie Trotinetă a politicii Dâmboviţene şi varianta modernă a lui "dacă n-au pâine, să mănânce cozonac": „luaţi-vă un job!” Un blow job

S-a dus şi Raluca Ţurcan, ministrul liberal al Muncii, să vadă munca la Slatina. S-a dus să vadă Bursa locurilor de muncă din localitate. Ea a văzut-o, Bursa a văzut-o şi cu asta se mai putea bifa un comunicat pe Facebook despre cum, dacă Patria i-o cere, ministresa munceşte.

Dar s-a găsit un cetăţean să nu-şi vadă de viaţa lui de sărac şi care i s-a plâns că nu se poate trăi cu salariul minim pe economie. Ca urmare, Raluca Ţurcan, care la viaţa ei s-a spetit cu munca de aşa manieră încât până şi Ludovic Orban a remarcat-o (de şi-a sfătuit colegele de partid să evite trecutul prin aşternutul şefilor pentru promovare), i-a zis omul să nu mai fie atât de leneş şi de sărac şi să-şi mai ia o slujbă part-time.

Că ziua are 24 de ore şi omul a mărturistit că, în lenea sa, nu munceşte decât opt ore, irosind 16 ore pe zi nu numai din viaţa lui, ci şi din ce ar putea impozita Statul de pe urma muncii lui.

Că din cauza lui şi a celor ca el nu sunt bani pentru pensiile nesimţite şi reîntregirea averilor Capitaliştilor de Cumetrie racordaţi la ţâţele Bugetului statului.

Acuma, în ceea ce priveşte munca, trebuie să ştiţi că există o Românie a oamenilor care muncesc și una a căpuşelor. O Românie a pâinii câștigate cu sudoarea frunții și una a pâinii câştigate cu sudoarea limbii. Politicienii români fac parte, majoritar, atât din România căpuşelor, cât, mai ales, din cea care-şi câştigă existenţa cu limba.

Iar Raluca Ţurcan chiar s-a spetit cu munca, muncind un singur an, între 1999 şi 2000 la Tofan Grup în funcţia de consultant Relaţii Publice. Vorbim despre firma care a dat cele mai mari ţepe statului român...

După care l-a prins pe Theodor Stolojan de un picior.

Abia ce-şi terminase studiile la Institutul Puşkin din Moscova şi obţinuse o diplomă în rusa comercială, plus o diplomă în economie de la Relaţii Internationale la ASE şi era înscrisă, ca tot tânărul impostor liberal dornic de un CV stufos, la un masterat la SNSPA. Nu l-a mai terminat, dar încă se mai laudă cu el pe CV, dar asta-i altă poveste.

Este angajată în cabinetul lui Theodor Stolojan, fost fesenist de-al lui Iliescu, convertit la liberalism ca tot omul politic influent încă de pe vremea lui Ceauşescu şi cu legături foarte strânse cu Dan Voiculescu. Nu degeaba lucrase la Serviciul ceauşist de Aport Valutar. Zicea Nea Ceaşcă: „aport” şi, pac, apărea Theodor, dând vesel din coadă: „tovarăşul Cârmaci, permiteţi să vă raportez personal, aveţi aici valuta dumneavoastră!”

Bun ar fi fost Punctul 8 al Declaraţiei de la Timişoara pentru a mai curăţa, prin lustraţie, „liberalismul” şi „ţărănismul” românesc de securiştii infiltraţi pe acolo după 1989, dar nu s-a putut implementa.

Revenind, după 1999, CV-ul muncilor prestate de Domniţa Raluca este doar o înşiruire de sinecuri şi mandate în Şparlamentul României. La 24 de ani devine (aşa, din voce şi talent) expert parlamentar şi predă la Universitatea din Sibiu, alături de puternicul politician Stolojan - o simplă coincidenţă, căci e suficient să faci o analiză pe text la ce scoate şi azi pe gură Domniţa Ţurcan pentru a realiza că încă mai este un mic geniu.

Genialitate care o va face, la numai 28 de ani, deputat de Sibiu.

Din 2004, Domniţa Ralu produce doar gargară ieftină în Şparlament şi, mai nou, la guvernare. Şi, într-o bună tradiţie a imposturii, este şi absolventă a Colegiului "Naţional de Apărare" (a doctoratelor plagiate) al Generalului Izmană Oprea.

Pentru a-l cita pe activistul Valeriu Nicolae: „Cumplit de artificială, pupincuristă dibace - remarcabile rămân odele către Elena Udrea, Băsescu, Iohannis şi Orban”, madam Ţurcanu, „cu practic zero experienţă profesională în sectorul privat şi cu zero realizări profesionale înainte de politică”, este cea care s-a găsit să-i dea sfaturi de muncă amărâtului din Slatina.

Ieri, stăteam în faţa televizorului şi, exasperat de inepţiile domniţei, exclamam: „Mamă, mă fac parlamentar! Mama ei de Românie!”. Apoi am avut revelaţia: „Gras sunt, dar atât de inept nu pot fi… deci, parlamentar nu pot să mă fac”.

Şi, gata!

Adauga comentariu