Mărturiile unui șimleuan care s-a vindecat de CORONAVIRUS. ”Am trecut prin IADUL COVID-19. Purtați masca, păstrați distanța, nu merită riscul”. EXCLUSIV

”Am trecut prin IADUL COVID-19” își începe mărturisirea un șimleuan care s-a vindecat de coronavirus. Este vorba despre fostul candidat la Primăria Șimleu, Virgil Bob Marius, care a trecut prin clipe de groază și vare și-a văzut moartea cu ochii în cele 14 zile cât a stat în spital. 

Virgil Bob Marius a povestit în exclusivitate pentru Ziarul de Sălaj despre perioada petrecută în spital și despre haosul care îl creează acest virus nemilos. Șimleuanul spune că totul a început cu o tuse seacă și cu o o ușoară amorțeală în zona rinichilor și dureri musculare slabe.

În acest context, Virgil Bob Marius are și un mesaj pentru sălăjeni, ”Purtați masca, păstrați distanța, nu merită riscul”

”În cele 14 zile de internare la secția de pneumologie din Zalău, am trecut de la stare de normalitate la starea în care mă bucuram că respir cu pompa de aer pe față. Intrebarea ”de unde l-ai luat?”, m-a determina să dau un răspuns pe măsura inteligenței intrebarii: ”Pai, mă plimbam pe stradă și am văzut un Covid mic, plăngând, mi s-a făcut milă și l-am luat cu mine acasă. Mai ai intrebari de astea?” Nu știu de unde m-am pricopsit cu el, însă stiu ce mi-a agravat.

Totul a început cu o tuse seacă, ușoară, nu foarte deranjantă, apoi am simțit o uțoară amorțeală în zona rinichilor și dureri musculare slabe. Nu mi-am pierdut gustul și mirosul în toată această perioadă, deși „specialiștii” ziceau că asta e semnul absolut. Am bănuit că ceva nu e în regulă, era ceva ce nu am mai simțit și mi-am făcut un CT la plămâni, semnele erau că am dublă pneumonie. M-am prezentat la UPU – din incinta Spitalului Județean Sălaj și acolo am văzut ce înseamnă haos. O doamnă dintr-o gheretă făcută dintr-un container metalic m-a scris pe un caiet/registru, apoi m-a trimis în niște corturi de rafie, pe un pat metalic învelit cu vinilin unde era o umezeală și un frig ce, în cele 5 ore de așteptat, m-au făcut legumă. Am încercat să le spun ceva, dar doamna cu caietul striga disperată să stau acolo.

Am strigat și eu și am întrebat dacă are habar ce se va întampla cu mine și mi-a răspuns cu un ton speriat că ea nu știe, că ea scrie doar în caiet. În celelalt cort stătea încă o persoană clânțănind de frig. Au dezbrăcat-o să-i facă raze, cu un aparat mobil, acolo. Mda, asta mi-a crescut încrederea în sistemul de sănătate. După 5 ore a venit salvarea și m-a dus la Spitalul de Pneumologie din Zalău. În salvare căldura m-a adormit instantaneu. Internat la Pneumologie, cu branule toată lumea, toți diagnosticați cu Covid. Personalul și medici s-au purtat frumos, fără reproș la adresa lor. Eu mă simțeam din ce în ce mai slăbit, fără poftă de mâncare, doar perfuzii, injecții, pastile și luat de sange. În salon încă două persoane, niște oameni extraordinari, ai căror empatie m-a ajutat teribil, nu știu cum le voi mulțumi vreodată.

Unul la 70 de ani, cu oleacă de tuse, iar celălalt la vârsta mea, cu transpirații intense și cam atât. Eu legumă, nu-mi ajungea aerul, senzația de sufocare era aproape permanentă. Aflu că mai era internată încă o persoană cunoscută, o sun ... a stat 30 de zile acolo, a ajuns să nici nu mai poată vorbi. Mi-a spus de ”furtuna de citokine” , o reacție a organismului, incontrolabilă, în care sistemul imunitar își atacă propriul organism. Aceștia sunt cei care încep să aibă probleme respiratorii, tahicardii, iar mintea li se detașează de realitate. Sunt cei ale căror organe ajung să cedeze și care petrec săptămâni în secțiile de terapie intensivă, dacă supraviețuiesc. Procentul celor ce au această reacție e mic, dar ...  nu merită asumat riscul, credeți-mă. A trebuit să fiu delăsat cu scaunul, până și ridicatul în picioare era un act de curaj. Dormeam cu masca de oxigen, iar periodic îmi puneau o mască cu pompa, pentru a forța plămânii sî respire mai amplu. Abia după 10 zile îngrozitor lungi, am început să simt schimbări în bine și mi-a revenit pofta de mâncare.

Aveam senzația că jumate de viață mi-am petrecut-o în spital. În ziua a 14-a mi-au spus că a ieșit testul negativ și pot pleca acasă. Sincer, ajuns acasă, mi s-a parut un loc străin, lumea părea alta, nu ma interesa nimic, nu simțeam bucurie, tristețe, doar o senzație de gri, greu de explicat sau descris. Noaptea cu coșmaruri, vise stupide, iar la telefon, ceilalți ce au trecut prin starea asta, confirmau că asta au simțit și ei, ceea ce mă liniștea oarecum, știind că e o reacție normală. Abia după o săptămână am început să-mi revin, să simt realitatea așa cum o simțeam înainte, însă starea de vlagă a organismului e încă prezentă, am înțeles că poate dura și 4-5 luni. Le mulțumesc celor ce mi-au fost aproape, medicilor și personalului de la Pneumologie, în relația cu bolnavii au păstrat componența umană, ceea ce este cel mai important. 

Purtați masca, păstrați distanța, nu merită riscul”, este mărturia lui Virgil Bob Marius, vindecat de coronavirus.

În județul Sălaj, până în prezent sunt 1.526. cazuri confirmate de Coronavirus și 49 de decese ale unor persoane infectate cu acest virus. 

Adauga comentariu