Cunoaște legea ca pe tine însuți: copiuțele pentru examene scrieți-le pe bancnote de 100 de euro. Numai așa, încercarea profesorului de a le confisca, se poate califica drept act de corupție

Din lupta românească anticorupție trag concluzia că românul nu s-a născut poet, ci infractor. Poet s-a făcut după aceea, ca să i se scadă din pedeapsă. Și cu asta am cam epuizat cam tot ceea ce pot spune “de bine” despre Justiția din România care s-a redus la lupta împotriva corupției. Restul “justiției” nu mai există pentru #rezistaci, iar ticăloșiții din Justiție (se știu ei care) își ascund nemerniciile în spatele acestei obsesii de ultimi ani a celor care pot fi scoși în stradă.

Să lămurim ceva: când eu și colegii mei îi criticăm pe cei care împart justiție, nu înseamnă că suntem dușmanii Justiției (că vorba celor care ne sunt și procurori și judecători: “avem interese”, “suntem plătiți” șamd), ci că arătăm bubele și făţărnicia slubașilor ei – ăia ciopliți de către propagandiștii anticorupției pe frontispiciul instituției. Îi criticăm pe cei care vor să ne prezinte o justiţie perfect imaculată în pofida realității sordide. Criticăm faptul că se înceracă să li se “vîndă” românilor perfecţiunea unui sistem departe de a fi perfect. Ni se vinde, din nou, o minciună. Justiția nu este perfectă, chiar dacă faţă de anul 2004 s-au făcut progrese vizibile, dar mai mult pe zona de luptă anticorupţie. Tentaţia de a crede că s-a terminat procesul de reconstrucţie în justiţie este îngrijorătoare. Înspăimântător este faptul cum cei care nu recunosc (și mărturisesc public) această “perfecțiune” sunt introduși în malaxorul de propagandă al sistemului să fie imprecat și admonestat public pentru “prejudicii aduse justiţiei”.

Dar Justiția nu este numai despre corupție și anticorupție, ci despre multe altele: de la un banal divorț care devine interesant atunci când vezi că există o cârdășie pe față între anumiți avocați și anumiți judecători care fac de așa manieră încât partea adversă să rămână în curul gol, până la însuși actul de justiție viciat în varii zone ale acesteia – că judecătorul și procurorul nu-i iubesc pe ziariști, de exemplu. Corupția din sistemul care zice că se luptă împotriva Corupției, este cea care mă deranjează.

Și mă gândesc doar la zecile de mii de foşti proprietari care au fost batjocoriti mulţi ani prin instanţe, fără a-şi redobândi proprietăţile, mulţi dintre ei fiind siliţi să-şi vândă drepturile litigioase către samsari. N-a contat că era vorba de păduri, terenuri agricole, case sau terenuri prin marile oraşe. Mai mult, samsarii au fost serviţi “la cheie” în procesele de restituire în instanţe spre deosebire de foştii proprietari. Așa au apărut samsarii de proprietăți, așa au apărut celelalte procese și izbânzi ale Direcție Naționale Anticorupție. Sistemul s-a auto-alimentat cu corupție. A produs pe o parte, a sancționat pe cealaltă – ca un adevărat Maradona, a centrat, a dat cu capul (mă rog, a introdus în poartă cu mâna, prefăcându-se că dă cu capul).

De aceea s-au inventat sisteme de retrocedare administrativă profund afectate și afectabile de corupție, ca să ni se demonstreze că Justiția funcționează? Dacă funcționa, se termina în procesele civile, nu se ajungea în cele penale. Dar samsarii de proprietate au servit cu bani schemele ascunse ale celor din servicii, iar Justiția doar ce le-a dat forma de legalitate. Apoi, când serviciile au început să-și spele urmele, să închidă operațiuni, tot Justiția și-a cumpărat gloria anticorupției, servind noua seuritate.

Acum ni se prezintă public bilanţuri cu arestaţi şi condamnaţi în lupta anticorupţie – un lucru bun. Dar aș vrea și un bilanț cu daunele provocate de Justiţie în procesul de restituire al proprietăţilor… Și aș vrea și un bilanț cu condamnările României la CEDO pe aceste spețe.

Iar ne vor urî: în lipsa onestității sistemului, Ziar de Cluj, Presa Bună și NCN, își propun realizarea unui astfel de bilanț.

Adauga comentariu