Cum a devenit SRI “organ de cercetare penală specială”, ca Securitatea lui Ceauşescu, sub semnătura lui Dacian Julien Cioloş

Vorba aceea, fie democraţia cât de grea, tot mai bună-i Securitatea. Ne întărim convingerea că nu întâmplător cariera lui Dacian Julien Cioloş este jalonată de întâmplări cu securişti. Vedem acolo când un „Vulpoi” de unchi de departe şi şef la „Doi şi-un sfert”, când o soră care lucrează la Ochiul şi Timpanul. Când un stagiu printre activiştii securistoizi de la Vatra Românească şi niţică şefie de tinerel la Partidul Unităţii Naţionale a Românilor, când un alt comunist întâmplător care-i face partiduleţ de buzunar, plus încârdăşiri suspecte cu fete şi băieţi care visează la spirale maritale în grup şi renunţarea la proprietate.

Aşa că ce să ne mire că în timpul mandatului său de premier „tehnocrat” Serviciul Român de Informaţii a fost transformat în poliţie politică, organ de cercetare penală, prin Ordonanţa de Urgenţă numărul 6 dată de Guvern în martie 2016. De unde venea urgenţa? Poate din nevoia de a justifica Protocolul neconstituţional semnat de Parchetul General cu acelaşi Serviciu Român de Informaţii. Numai că, surpriză: urgenţa de ordonanţă pentru nevoile personale ale securiştilor lui Cioloş şi ale justiţiarilor Colduţei a fost adoptată fără să aibă avizul CSM. CSM a avizat ordonanţa ulterior, la cererea Parlamentului şi după ce OUG 6/2016 deja fusese publicată în Monitorul Oficial şi trimisă aceluiaşi Parlament care, surprize: conţinea cam aceiaşi şparlamentari ca şi azi, chiar dacă prieteniile useliste se estompaseră şi Dragnea era în peroada în care alerga cu şoriciul după Laura Codruţa Kovesi pe la chefurile comune SRI - Sebastian Ghiţă.

Măslina de pe salata din Legile Justiţiei, pe care se duc războaie în stradă de mai bine de doi ani, o reprezintă faptul că Ordonanţa a fost adoptată în noaptea de vineri, 11 martie 2016 (da, noaptea, ca hoţii!), şi publicată în Monitorul Oficial din data de 14 martie 2016. Cererea de avizare, cu tot cu cu completările finale, precum şi propunerile legislative făcute de Ministerul Justiţiei au fost trimise la CSM în data de 9 martie 2016. În 10 martie, Comisia 1 din cadrul CSM a dat aviz favorabil, care a fost înaintat spre aprobare Plenului CSM şi, spre luare la cunoştinţă, Ministerului Justiţiei. În 11 martie, Guvernul a adoptat ordonanţa de urgenţă, apoi, pe 14 martie, Ministerul Justitiei a transmis CSM, prin fax, o nouă formă a proiectului OUG 6 – în forma deja adoptată de Guvern, care, ATENŢIE: era diferită de proiectul transmis pe data de 9 martie şi care fusese avizat de Comisia 1 pe data de 10 martie. Acest nou proiect propunea, pe şestache, şi modificarea legii privind înfiinţarea şi functionarea DIICOT precum şi alte propuneri de modificare ale celor trei legi propuse spre a fi modificate. Cu priivire la această nouă variantă, în data de 15 martie (la o zi după ce Guvernul Cioloş a consfinţit, prin publicarea în Monitorul Oficial, că SRI se transformă în poliţie politică), Comisia 1 a CSM transmis Plenului CSM trei soluţii: de respingere, din moment ce Ordonanţa fusese deja publicată prin ignorarea Plenului CSM, de avizare la modul în care a fost adoptată, sau de avizare aşa cum se propusese la varianta din 9 martie. Adică, aşa, de frumuseţea justiţiei, se propunea în ultimele două variante o avizare retroactivă a unei legi care era deja în vigoare. Prin urmare şi cei de la CSM ştiu să se urineze pe ele principii, dacă Patria şi Necesitatea o cere! Abia în 24 martie, la cererea Comisiei juridice din Senat, Plenul CSM, prin Hotărârea 326, a avizat favorabil propunerile de modificări legislative cerute de această Comisie a Senatului.

Comisia juridică a Senatului care a decis că e „mumos” să facă presiune pe CSM ca să avizeze retroactiv o lege aflată în vigoare era alcătuită, majoritar, din foştii amici pesedisto-liberali. Iar liberalii deja erau întăriţi de pedelişti de-ai noştri, democraţi din popor, ei înşişi democraţi (precum Alin Păunel Tişe, de un exemplu, actualul preşedinte al CJ Cluj). La fel de democraţi ca şi liberalii. Deci, avem: pe de o parte Opoziţia, cea care azi ne ţine lecţii despre dictatură şi democraţie şi Puterea care se luptă cu „Statul-Palmă-Barbă-Cot-Paralelul”, care, împreună, au insistat ca SRI să se transforme în poliţie politică!

Dumneavoastră să rămâneţi proşti în continuare şi să nu vedeţi cum interesul le poartă fesul. Şi să răcniţi pe străzi şi în bulele de Facebook că vă întinează răii chipul cioplit al Tătucilor la care aţi ales să vă închinaţi, chiar dacă aceştia vă joacă la zaruri drepturile şi libertăţile civile câştigate cu sânge în Decembrie 1989!

Ca să vă faceţi o idee cu privire la mârşăvia acelei Ordonanţe, SRI putea face dosar penal pentru comunicare și răspândirea de informații false. Da, Poliţia Gândirii...

Adauga comentariu