Cea mai mare pictură murală din România se regăsește într-o clădire monument istoric din Zalău

Pictura se întinde pe o suprafață de aproximativ 300 mp, rafinamentul conceptual ducându-ne cu gândul spre palatele austriece din a doua jumătate a sec. al XIX-lea.

Unul dintre cele mai reprezentative monument de arhitectură urbană al municipiului Zalău, Clădirea Transilvania, așa cum este cunoscută azi de către locuitori, datează din anul 1895 și este nominalizată în Lista Monumentelor Istorice 2010, poziția 330, având codul SJ-II-m-B-04992, fiind datată în 1895.

Construită în sec. al XIX-lea, pe parcursul mai multor etape, Clădirea Transilvania din Zalău este fără îndoială cel mai impunător dintre edificiile incluse în lista monumentelor istorice din municipiul Zalău. Având în față complexul statuar Wesselenyi, de asemenea inclus pe lista monumentelor istorice, un parc și o fântână cu îngerași, Clădirea Transilvania domină Piața Iuliu Maniu și centrul istoric al municipiului.

Maghiarii îi spuneau „Vigado” și din datele istoricilor se pare că, această clădire a constituit în secolele XIX - XX principalul loc în care se desfășura viața culturală a Zalăului. Forma de astăzi a imobilului este rezultatul a cinci etape diferite de construcție, ce au debutat cu realizarea corpului sudic, utilizat ca şi locuinţă personală a familiei nobiliare Wesselenyi, în stil baroc, cel mai probabil din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

În perioada 1880-1890 s-a construit corpul central cu scopul de a adăposti Teatrul Orăşenesc din Zalău. Sala de dans ce a funcţionat la etaj era folosită, de asemenea, pentru spectacole de teatru şi alte evenimente - întâlniri publice, petreceri de Anul Nou, etc.

Între 1940-1944, aici a fost stabilit Cartierul general al Armatei Ungare. După cel de-al doilea război mondial, spaţiul a devenit "Teatrul orăşenesc Carol", până în 1962. După război, sala a fost destinată spectacolelor de cinematograf, cu numele „Libertatea". După 1990, sala a fost închiriată unui întreprinzător particular care a transformat-o în sală de bingo şi, ulterior, discotecă.

Municipiul Zalău a demarat lucrările de reabilitare încă din anul 2005, atunci când un colț al clădirii era în pericol de prăbușire. Deoarece intervenția era urgentă la acea dată și era condiționată de resursele financiare disponibile, municipalitatea a fost nevoită să etapizeze lucrările de reabilitare pe parcursul mai multor ani, cu surse de finanțare diferite (bugetul local, credit, fonduri nerambursabile).

Etapa finală a lucrărilor de reabilitare a fost demarată în martie 2009, odată cu depunerea proiectului „Reabilitarea clădirii monument istoric - Clădirea Transilvania din Zalău" la Agenția de Dezvoltare Regională Nord Vest, în scopul obținerii de fonduri nerambursabile. Contractul de finanțare a fost semnat în octombrie 2011, proiectul urmând a fi finalizat în aprilie 2014. Acesta este unul din proiectele finanțate prin Programul Operațional Regional, Axa prioritară 1 Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - poli urbani de creştere, Domeniul de intervenţie 1.1 - Planuri integrate de dezvoltare urbană, Sub-domeniul: Centre urbane.

Valoarea estimată a proiectului a fost de 10.119.924,33 lei, iar sursele de finanțare au fost Fondul European pentru Dezvoltare Regională, bugetul național și bugetul local.

Reabilitarea imobilul a avut loc într-un context de revigorare a patrimoniului cultural din municipiul Zalău, a activităţilor culturale şi de prefigurare a dezvoltării unui turism tematic.

Lucrările de reabilitare au început în luna martie 2012 și au fost finalizate în noiembrie 2013. Prin proiectul finanțat prin Programul Operațional Regional, a fost vizat în special Corpul C al clădirii, respectiv corpul de clădire dinspre str. Gheorghe Doja, continuat de partea de clădire orientată spre Piața Iuliu Maniu până la spațiul unde a funcționat Biblioteca Județeană "Ionuiță Scipione Bădescu", secția împrumut pentru adulți (aceasta fiind situată în corpul B). Corpul C al Clădirii Transilvania a fost reabilitat în întregime de la șarpantă la tencuielile exterioare și interioare, toate instalațiile și racordurile pentru utilități, tâmplăria interioară și exterioară, elementele de fier forjat, basoreliefurile de pe fațada clădirii.

Întreaga clădire a fost dotată cu sistem de alarmare în caz de incendiu și sistem de aer condiționat. Au fost instalate un lift și o placă liftantă pentru facilitarea accesului la etaj a persoanelor cu dificultăți motorii.

Unul din obiectivele proiectului este introducerea în circuitul turistic a Clădirii. În acest sens, fosta sală de teatru orășenesc a fost amenajată într-un spațiu multifuncțional. Refacerea picturii murale din fosta sală de teatru este, după cum se exprima elaboratorul studiului de conservare a picturii, "o provocare tehnico - stilistică atât din punct de vedere al metodologiei de execuție, cât și din punct de vedere compozițional". Pictura se întinde pe o suprafață de aproximativ 300 mp, rafinamentul conceptual ducându-ne cu gândul spre palatele austriece din a doua jumătate a sec. XIX. Pe lângă lucrările de amenajare, sala a fost dotată cu mobilier adecvat organizării de spectacole și expoziții, sistem de sonorizare adecvat desfășurării de conferințe, dar și un sistem antiefracție.

La exterior au fost reabilitate trotuarele și accesele rutiere, au fost amenajate curțile interioare, spațiile verzi, dar și parcările. Întreaga clădire este iluminată de un sistem de iluminat arhitectonic, menit a pune în valoare edificiul.

Parcul din fața Clădirii Transilvania a fost dotat cu bănci și coșuri de gunoi care să se încadreze cu arhitectura zonei. În spatele clădirii a fost construită o toaletă publică.

Adauga comentariu