Când interesul o cere, orice penelist de bine se transformă într-un pesedist onorific

Toată lumea se întreabă dacă vom avea alegeri în doua tururi pentru primărie? Acest proiect de lege este deja pe masa Comisiei de cod electoral din Parlamentul României, inca din luna iunie. Dar, vai ce surpriză: legea e blocată, deşi Partidul Social Democrat nu are majoritate în comisia de cod electoral.

Salut, sunt Victor Lungu şi vă întreb: zău, chiar nu are majoritate? Dar Partidul Naţional Liberal pe unde o fi fiind în această discuţie despre necesitatea alegerii primarilor în două tururi de scrutin? Măcar să nu se mai repete situaţii în care un primar este ales cu 10-15% din totalul alegătorilor, aşa cum am avut destule în 2016...

Păi, să vedem: unde erau liberalii în 18 mai 2015, ziua în care Klaun Iohannis a promulgat legea alegerii primarilor într-un singur tur? Păi, ne cântau despre democraţie pe două voci: una a lui Vasile, cealaltă a Bleagăi, cei doi co-preşedinţi ai absorbantului fuzionabil PNL-PDL.

Aşa că, RE-ME-MO-RA-RE: pe 6 mai 2015 s-a adoptat legea despre care facem vorbire cu 278 de voturi “pentru” un singur tur și “decât” 22 de voturi în pentru “contra”. Vasile, Bleaga de Gorghiu, Trădătoriceanu, Plagiatorul Mitoman, Dragnea și alte credincioase slugi ale Democraţiei din Șparlamentul României au făcut să fie bine, ca să nu le fie rău și au votat o lege care să taie orice speranță candidaților independenți sau ai noilor partide. Iar lovitura finală a dat-o Vacanţierul Naţionale, Klaus Iohannis, care nici măcar nu s-a gândit că ar putea retrimite legea la Parlament sau să o conteste la Curtea Constituțională pentru, să zicem, discriminare și îngrădire a dreptului de reprezentativitate a alegătorilor (deh, nu-i scrisese nimeni nici un bileţel, nu fusese informat, deci n-avea el treabă să privească cu atenţie şi îngrijorare). Așa că a promulgat-o, după numai 12 zile, pe 18 mai 2015.

Acuma, ca să fim sinceri, putem face câtă filozofie politică dorim pe marginea textului de lege – CCR s-a şi pronunţat că Parlamentul stabilește câte tururi sunt și că numărul acestora nu afectează dreptul la vot prevăzut în Constituție, dar nu asta ne propunem, ci doar să stabilim ce campioni la fuga de răspundere avem printre politicieni și câți de curling printre noi.

Loviţi de amnezie, putem învinovăţi pe toată lumea că ne dă peste ceafă cu Democraţia, şi să scăpăm din vedere faptul că avem de a face doar cu aceiaşi dinozauri politici care şi-au împărţit România timp de 30 de ani şi care, indiferent de „ideologia” pe care o clamează, sunt o mare şi fericită familie transpartinică. Ei, hoţii, noi, proştii care trebuie să-i credem săraci şi cinstiţi în intenţii. Când, de fapt, de fiecare dată ei joacă în piesa de teatru politic “Na-ți-o ție, dă-mi-o mie”, fiecare partid fiind, pe rând, când milițianul bun și virginal, când milițianul rău și degrabă violatoriu. În funcţie de cine şi cum ţine cârnaţul Puterii şi cine vrea să-l felieze.

Cert este că, fix ca de fiecare dată, din 4 în 4 ani, avem pe piaţă să tot „alegem”, un conglomerat de partide „bune” și un partid „rău”. Că românii se mobilizează exemplar numai când li se defineşte „duşmanul”. Cu cât mai odios şi mai murdar este descris acesta, cu atât mai strălucitori şi mai curaţi, de pot să ude şi canapeaua, sunt cei împinşi să îi ia locul. Că „strălucitorii” cavaleri ai „dreptăţii” de azi sunt hoţii, mitomanii şi papagalii înjuraţi mai ieri, alaltăieri, tovarăşii de drum şi nemernicii ai odioşilor de azi, nici nu mai contează: Democraţia învinge. Chiar merge mai departe.

Batjocorită în legi, violată în principii, abuzată moral... nu contează: câtă vreme mai poate da din picioare mai poate fi folositoare.

Şi, gata!

Adauga comentariu